Cele mai mari performanțe europene ale echipelor de club românești

UEFA va înfiinţa o nouă competiţie, intitulată UEFA Europa Conference League. Competiţia va debuta începând cu sezonul 2021-2022, iar meciurile se vor disputa joia, de la orele 19:45 şi 22:00. România va avea trei reprezentante în UEFA Europa Conference League şi niciuna în Europa League. 

Este un moment de cotitură pe plan european pentru fotbalul românesc, întrucât pierde accesul în Europa League, ca urmare a rezultatelor mai slabe din ultimii ani. Într-un moment în care Europa ne arată obrazul pentru că nu i-am mai oferit performanțe notabile la nivel de echipe de club, a venit momentul să privim înapoi cu nostalgie și să rememorăm unele dintre cele mai importante performanțe europene obținute pe Bătrânul Continent de principalele echipe din România. Ne vom focusa pe cele mai mari reușite până în 1989, urmând ca performanțele post-Decembriste să vi le prezentăm într-unul din articolele noastre viitoare. 

Trebuie menționat din start că dintre cele peste 35 de cluburi românești care au participat, din 1957 și până azi, în cupele europene, mai mult de jumătate s-au desființat între timp. Unele dintre ele au fost reformate și continuă, astfel, tradiția inițiată de cluburile originale. Pe lista formațiilor cu rezultate importante și care acum nu mai există se regăsesc Unirea Urziceni, Oțelul Galați, Sportul Studențesc, Poli Timișoara, FC Vaslui sau FC Național București. 

Ne amintim, desigur, performanțele obținute de Unirea în grupele Champions League sau operformanțele fantastice obținute de Poli cu Atletico Madrid. Dar oare câți dintre voi știați că Rapidul a fost prima echipă românească de club calificată într-o finală oficială de cupă europeană? S-a întâmplat în 1939, când marele Rapid interbelic, condus magistral din teren de Baratki, s-a distrat cu MTK Hungaria Budapesta, 3-0 în Giulești, respectiv 1-2 în deplasare. Adversarul din semifinale a fost Građanski Zagreb, reprezentanta Iugoslaviei. Primele două meciuri s-au încheiat identic, 0-0, însă. Cum regulile erau destul de alambicate în acea perioadă a fotbalului romantic, s-a ajuns la disputarea unui retur la Subotica, considerat pe teren neutru, pentru stabilirea finalistei Cupei Europei Centrale. 

Meciul a început cum nu se putea mai rău pentru ai noștri, Zvonimir Cimermančić deschizând scorul pentru croați în chiar primul minut al jocului. Ionică Bogdan a reaprins speranțele ciocănarilor giuleșteni printr-un gol marcat în minutul 14, dar până la final nu s-a mai întâmplat nimic notabil. Întrucât nu fusese introdusă încă loteria penalty-urilor și ca urmare a faptului că - așa cum spuneam mai devreme - fotbalul era romantic la acea vreme, s-a decis ca aruncatul banului să stabilească finalista dintre cele două echipe. Rapidul a avut noroc și s-a calificat în finală! Ferencvaros Budapesta a refuzat, însă, invitațiile bucureștenilor, precum și a forurilor europene, de a disputa finala, astfel că aceasta nu s-a mai disputat. Există voci conform cărora sunt șanse ca Rapidul să primească trofeul retroactiv, ca urmare a refuzului părții maghiare de a disputa finala. Asta ar însemna cucerirea unui nou - chiar dacp vechi - trofeu european de către o echipă de club din România. 

Rapidul a mai bifat două calificări în fazele superioare ale Cupei Uefa (optimi de finală în 1972, fiind eliminat de Tottenham Hotspur) și Cupei Cupelor (sferturi de finală în 1973, fiind eliminat de Leeds United). 

Nu putem trece în revistă principalele performanțe europene ale echipelor românești de club fără să amintim de Universitatea Craiova, care a fost prima echipă românească de fotbal calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni (echipa lui Oblemenco a trecut de Olympiacos şi BK Copenhaga, înclinându-se în fața lui Bayern München) și în semifinalele Cupei UEFA, în 1984. După un eșec cu 2-3 în fața lui Kaiserslautern, în deplasare, juveții au avut motive reale de sărbătoare la retur. Golul înscris de Negrilă în minutul 82 avea să marcheze prima eliminare de către o formație românească a uneia din Germania. Calificată în premieră absolută în semifinalele Cupei UEFA, Craiova avea să o înfrunte pe Benfica, un adversar puternic, dar care nu îi speria pe alde Crișan, Balaci, Cîrțu sau Țicleanu. 

După 0-0 în turul de la Lisabona, întreaga Românie spera ca echipa provenită din inima Olteniei să scrie istorie, iar golul lui Balaci prevestea asta. Filipovici a egalat pentru lusitani, iar bara lui Zoli Crișan a desăvârșit destinul juveților, eliminați din competiție fără să fie învinși de portughezi. 

Dinamo continuă lista echipelor române cu importante performanțe pe plan european în 1984, când echipa bucureșteană a reușit o calificare meritorie în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Prima echipă românească ajunsă acolo! 

Dinamo a câştigat campionatul Diviziei A, ediţia 1982-1983, după ce a întrecut-o pe Craiova Maxima. Gruparea din Ştefan cel Mare își începea parcursul în CCE în septembrie 1983, când, în primul tur, Dinamo a întâlnit Kuusysi Lahti, pe care a învins-o şi în deplasare (1-0, gol Dragnea), şi acasă (3-0, goluri Augustin, Movilă şi Mulţescu). În turul doi, dinamoviştii aveau să înfrunte una dintre cele mai puternice echipe ale Europei de la acea vreme, deţinătoarea Cupei Campionilor Europeni, SV Hamburg. Bătută cu 3-0 acasă și pierzând cu 2-3 în deplasare, formația din Germania avea să cunoască una dintre cele mai grele eșecuri din istoria sa. Nimeni nu le dădea șanse lui Rednic, Augustin, Mulțescu, Orac și compania în fața nemților. 

Faza sferturilor, în care gruparea din Ştefan cel Mare i-a întâlnit pe sovieticii de la Dinamo Minsk, pe care i-a eliminat după două partide foarte disputate, 1-1 în deplasare (gol Rednic) şi 1-0 acasă (gol Augustin) anunța calificarea în primăvara europeană. Liverpool a fost un adversar prea puternic pentru cânii roșii, care ieșeau astfel cu capul sus din faza semifinală a principalei competiții inter-cluburi europene. Liverpool avea să câștige finala CCE din 1984 în finala de pe Olimpico, tocmai în fața Romei, la penalty-uri. 

Ajungem la performanțele marii echipe a Stelei din anii ’80, creată de Emeric Jenei și de Florin Halagian, doi dintre marii antrenori ai României. Beneficiind de cei mai buni fotbaliști din țară, echipa militară a învins-o pe Barcelona, la penalty-uri, în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, disputată la Sevilla. Dukadam a intrat în Cartea Recordurilor cu penalty-urile apărate, iar o țară întreagă sărbătorea succesul echipei roș-albastre. 

Supercupa Europei, meciul cu River Plate din Finala Cupei Intercontinentale (pierdut cu scorul de 1-0), toate acestea anunțau menținerea Stelei în topul echipelor fruntașe la nivel mondial. A venit 1989, un an extrem de important pentru România. Și pentru Steaua, care s-a calificat iar în finala Cupei Campionilor. Dacă în 1986, la Sevilla, Lăcătuș și compania au produs una dintre cele mai mari surprize din finalele C1, în fața marelui Milan, antrenat la vremea respectivă de Arrigo Sacchi, Steaua s-a prăbușit și finala a fost extrem de dezechilibrată. S-a terminat 4-0, cu câte o dublă pentru Gullit și Van Basten, scor stabilit încă din minutul 46. 

Revoluția din 1989 a marcat începutul declinului fotbalului românesc, în ciuda unor sclipiri pe ici, pe colo. Dar vom avea ce povesti și despre anii post-Decembriști ai fotbalului nostru european. Slavă Domnului, sportul rege a știut mereu să nască pasiuni în România, în ciuda greutăților.