Ripensia Timișoara sau cum renaște o legendă adevărată

Puțini sunt cei care urmăresc fenomenul fotbalistic din România și nu au auzit de Ripensia Timișoara. Un club care a evoluat ultima dată în prima ligă în urmă cu 78 de ani, atenție. Trebuie să fii realmente special pentru a rămâne în memoria colectivă după atâția ani, mai ales într-o lume în continuă și rapidă evoluție. Una ce tinde mai degrabă să-și uite trecutul. Poate e și sonoritatea numelui, Ripensia fiind în mod cert un nume cu rezonanță aparte, unul atât de îndepărtat de clasicele FC-uri autohtone și nu numai. Asemeni lui Carmen București (alt nume cu rezonanță n.red.), Ripensia a fost și este un club profesionist de fotbal. Dar nu oricare, ci chiar primul.

Înființat la 21 octombrie 1928 de Dr. Cornel Lazăr, unul dintre cei mai importanți oameni de fotbal pe care i-a dat Banatul, în cadrul Adunării Generale de Constituire, clubul și-a legat încă de la început identitatea de romanitate, culorile Romei Imperiale și provincia Dacia Ripensis fiind elemente determinante. Profesionist de la bun început, clubul galben-roșu nu a putut evolua în competiții oficiale decât în 1932. Primul Campionat Național organizat în sistem divizionar, primul succes pentru Ripensia! Cele cinci goluri marcate pe teren propriu fiindu-i suficiente în finala contra Universității Cluj. Au urmat alte trei, în 1935, 1936 și 1938.

Prima Cupă a României? Nicio problemă pentru Ripi. Un nou succes răsunător în dauna lui U Cluj, un alt nume de legendă al fotbalului românesc. Alături de Cupa din 1934 Ripensia a mai adăugat una în vitrina cu trofee doi ani mai târziu, fiind astfel marcată o nouă premieră în istoria fotbalului românesc: prima câștigătoare a eventului.

Zombory, Kotormany, Deheleanu, Morawetz, Bindea și Dobay, golgetterul cu cifre impresionante pentru Ripensia, au ajutat Naționala României să se califice la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934, din Italia. Finalele cu Venus și CFR București, eliminarea din Cupa Europei Centrale a marelui Milan, după un 3-0 spectaculos, în 1938, victoriile cu Ujpest și Ferencvaros Budapesta, cu Gradzanski Zagreb, cu Admira Viena sau acel 2-1 cu Leicester, din 1937, vor fi scrise cu litere de aur în toate cărțile de istorie ale fotbalului românesc.

A urmat declinul cauzat de lipsa susținerii și dispariția, în 1948, când echipa de juniori a devenit, desigur - am putea spune - campioană națională. Dar la juniori.

Două decenii părea să dureze istoria acestui club, care a lăsat o amprentă de poveste în fotbalul nostru. Creată în spiritul fotbalului pentru fotbal, crezând în propriile idealuri până la capăt, Ripensia avea să rămână în memoria microbiștilor din toată țara. Se spune că legendele nu mor niciodată, iar statutul de legendă Ripensiei nu i-l poate lua nimeni.

64 de ani a durat hiatul existențial galben-roșu. Ripensia avea să fie reînființată în 2012, când redobândește personalitate juridică și e reafiliată. Creat după modelul socios, unul încununat cu atât de mult succes în Peninsula Iberică mai ales, Ripensia este ”clubul tuturor membrilor asociaţi, a celor care încă mai cred în puterea tradiţiei şi în valori ca spirit comunitar, generozitate, patriotism local”. Ripensiei mereu i-au plăcut premierele, astfel că o putem numi prima fostă campioană a României interbelice care își reia oficial activitatea.

Pornește din liga a șasea, ultimul eșalon, dar asta nu înseamnă că o face în anonimat. Nu ar fi Ripensia! La un an după înființare se califică în optimile Cupei României, eliminând-o pe, ați ghicit, Universitatea Cluj, pe-atunci încă în prima ligă. Ripi a devenit astfel prima echipă din cea de-a cincea ligă calificată în optimile Cupei. Și să mai spună cineva că fotbalul nu e un sport minunat, că nu există un Dumnezeu al acestui sport care să ne ofere nouă, microbiștilor muritori de rând, motive de sărbătoare sau uluială care ne dau atât de mult sens și savoare vieții.

Azi, la 91 de ani de la înființare, Ripensia evoluează onorant în liga a doua, propunându-și să dispute în scurt timp meciuri de primă ligă. Nimic nu e imposibil, iar povestea de viață a acestei echipe reprezintă exemplul cel mai elocvent. Pe site-ul oficial al clubului timișorean veți regăsi în cuvinte esența existenței Ripensiei, așa cum a fost fondată ea și așa cum continuă să fie și, astfel, să farmece tot mai mulți fani din întreaga lume. Oricine poate susține Ripensia, sufletește sau financiar, deoarece aceasta este esența unui club profesionist dedicat fotbalului:

”Sloganul, „Un Club Autentic” exprimă într-o formă concentrată întregul set de valori în care Membrii Asociaţi se regăsesc, reprezentând în acelaşi timp elementul extrem de important de continuitate cu trecutul atat de glorios, precum si dezideratul dezvoltării sustenabile şi organice a clubului. Reprezentarea cu loialitate și mândrie a Banatului, ale cărui tradiţie, istorie şi identitate le doreşte promovate şi continuate, constituie elementul de coeziune şi de afirmare a ataşamentului membrilor clubului faţă de Banat.”

Pentru sănătatea fotbalului românesc, vă rugăm mult, cât mai multe astfel de povești!